5 comentarii la articolul “Facebook primește un patent controversat”

1. Ion Vaciu spune:

   27 februarie 2010 la 9:15 pm

   E un patent care seamănă mai degrabă a şurubelniţă, ca să nu zic altă sculă, în coastele competiţiei. Spre dezamăgirea ta şi a altor convivi, deşi am nu unul, ci doua conturi pe aiuritorul facebook (având personalitate multiplă), recunosc – nu înţeleg mai nimic din năvalnica scurgere de fraze, schimburi de impresii etc. Pare că cineva vrea cu tot dinadinsul să… comunice dar rămâne blocat în intenţie, un fel de “discursus captivus”, ca s-o spun mai pe şleau. Nu fac nici un mişto, dar dacă printăm câteva pagini de pe orice pagină a facebook şi le ducem la un psiholog/ psihiatru, cu greu am mai putea să fim lăsaţi să ieşim din cabinet. Fără glumă, sutele de postări urmate de 0 (zero) comentarii nu înseamnă pentru mine decât că acel cineva vorbeşte singur pe stradă. Nu e bine deloc, crede-mă! Iar dacă o facem din mimetism, ca să dăm bine în poza multinaţionalelor care au inventat parascoveniile astea, cu atât mai grav, mai bine mâncăm banane la grădină zoologică. E mult mai sănătos şi ne mai reintegrăm în natura pe care noi credem că am părăsit-o…
2. Dan Dragomir spune:

   27 februarie 2010 la 9:40 pm

   Eu zic că e vorba pur și simplu de modă, poate da, un pic de mimetism legat de ce fac și ceilalți din grupul tău de relații, iar pentru unii angajați din multinaționale este și o formă de a se pune bine cu șeful din afară.

   Dar poți să iei și factorul de informare, uneori poți să afli cine pe unde a mai călătorit, ce părere are despre un produs sau serviciu și așa mai departe. Doar că trebuie să ai timp de pierdut.
3. Ion Vaciu spune:

   27 februarie 2010 la 9:58 pm

   Asta seamănă a gossip, adică un de bârfă mai englezează. Şi dacă nu mă interesează cine ce face, scuzaţi afrontul? Mi-ar trezi curiozitatea să aflu ce făcea/zicea Napoleon, un Kafka, poate chiar şi nea Nicu, dar compatrioţii noştri… De ce ar fi aşa de deosebit ce facem noi toţi, în ce ordine? Ştiu că par puţin anacronic, dar nu realizez de ce suntem aşa de importanţi unii pentru ceilalţi nefăcând mai nimic relevant în plan uman sau valoric.
4. Dan Dragomir spune:

   28 februarie 2010 la 1:20 pm

   Ei, asta depinde de fiecare – dacă vrei să “fii în pas cu lumea” sau să fii “în rețea” sau pur și simplu fiecare cu aia lui… Nimeni nu cred că urmărește cu foarte mare atenție ce fac toți ceilalți, ar fi și imposibil. Doar că uneori mai trecem peste informații, peste titluri, citim în diagonală. Eu uneori am aflat și informații utile.
5. Ion Vaciu spune:

   28 februarie 2010 la 7:04 pm

   Nu zic că e rău, Doamne fereşte, dar cât de bine poate să ne fie? Ce se va întâmpla când toată lumea va fi “prietenă” cu toată lumea? Atunci va să fie sfârşitul lumii? Singurul avantaj (dacă se poate numi aşa această <noutate>) al acestor “reţele sociale” ce generează şi “software social”, în relaţie cu media tradiţionale este că distruge schema clasică de filtrare a conţinutului de către gatekeeperi (a se vedea def. pe Wikipedia). Practic, oricui îi trece ceva prin cap, pac, poate să “publice” şi să-şi distribuie propriile producţii literare, jurnalistice, judecăţile de valoare pe Internet. De aici nu au de câştigat (la modul real) decât reţelele respective de pe urma traficului ce atrage (potenţial) publicitatea unor companii ce doresc să targeteze clienţii captivi în aceste reţele. Cam asta e schema de folosinţă a unei reţele sociale. Ce păţim însă dacă banii de publicitate lipsesc, cum este cazul acum în România? Cine introduce cărbuni pe foc, pentru ca aceste roţi sociale să se învârtă? Cum poate măsura un client de publicitate atingerea obiectivelor sale prin aceste reţele? De pierdut are evident parte Media, care intră într-o competiţie nedreaptă cu vocile diverse, de la inspipid la isteroid, ale unui nou mediu (Internetul) ce nu-şi impune investiţii ca să editezi pe el. Această manelizare a Internetului, în lipsa discernământui pierdut al gatekeeper-ilor nu face decât să mărească volmul de “zgomot” pe care societatea noastră şi la produs crescendo în ultimii 20 de ani. Această aparentă “evoluţie” numai altora să le-o doreşti, pentru că produce numai marasc şi confuzie a valorilor. Iata idei care mă fac să rămân conservator în tot avangardismul pe care-l promovez. De pildă, lansam în urmă cu 3 ani prima televiziune online dedicată unei industrii (Comunicaţii) care şi-a amortizat investiţia în primele trei luni de funcţionare. E tot un fel de reţea socială, pentru că este un proiect realizat în colaborare cu YouTube. Vom atinge în următoarele două săptămâni pragul de 500.000 de vizualizatori (viewers), la circa 700 de filme originale produse de noi, in house. Cu toate acestea, nu dăm pe dinafară cu publicitatea atrasă, însă nici nu oprim proiectul, cum au făcut-o alţi aventurieri din Româania ultimilor doi ani. De asta zic, un pic de precauţie şi luciditate pe toată această febră de reţele sociale nu strică la nimeni. În final, să ne uităm puţin la noi şi la semenii noştri, la cât de “socializanţi” suntem, la străzile, blocurile, parcurile la relaţiile dintre noi şi la tot ceea ce ne înconjoară. Nu-i aşa că trăim în cea mai murdară (culoarea gri-beton) dintre lumile (ţările) posibile?

Link-uri

Parerea ta este importanta!