Vrem afaceri, dar ne batem joc de oameni. Visăm ca taiwanezii să facă în România vreo fabrică de electronice sau electrocasnice, dar când vor să vină investitorii, îi trimitem de la Taipei la Tokyo, îi ţinem pe la uşi, le luăm bani de viză 200 de dolari, le dăm răspunsul după 4 – 6 săptămâni. Ne purtăm cu ei de parcă am fi vreo mega-putere mondială şi nu un stat fix de aceeaşi dimensiune. Ca urmare şi românii care pleacă în Taiwan trebuie să facă nişte cozi la Budapesta, plătesc taxă 100 de dolari, aşteaptă răspunsuri… Halal afaceri externe. Fac pariu că asta e din cauza aşa ziselor bune relaţii cu China sau mai ştiu eu din ce chestie moştenită dinainte de 1989. Ruşine.


Canon Ixus 230HS [review]
Asus Eee Slate – tableta cu Windows [review]
Nikon V1 [review]
BenQ GH700 [review]
Samsung NX200 [review]
Sony Vaio SE – sistem portabil excelent

