Am tot citit știrile despre falimentul Wirecard (au dispărut patru miliarde de euro, nu doar două). Erau prezenți pe piața locală. Dar nimeni nu explică o chestie simplă: această mega-fraudă acoperită și de auditori se poate repeta oricând datorită mulțimii de servicii fintech non-bancare care nu sunt garantate. Wirecard aveau licențe bancare. Ăștia mai noi nu au nici măcar asta. Acuma să nu credeți că Revolut, Monese și restul sunt automat fraude, dar nici nu poți să îți transferi economiile de o viață într-un sistem de genul ăsta. Nici în cazul Wirecard nu au fost probleme, pînă când au fost. Și prea mari pentru a putea fi reparate.
Povestea start-up-ului Wirecard
Un serviciu inovator de procesare a plăților, lansat în 1999 în Munchen, practic am putea spune că erau cu un pas înaintea Paypal. Compania a fost în 2002 la un pas de faliment și a fost salvată după fuziunea cu un alt rival. Au fentat și intrarea pe bursă în 2005, ocupând locul altei companii pentru a evita verificarea din partea autorităților.
Apoi cumpără un alt rival, obținând astfel o licență bancară, recunoscută de Mastercard și Visa. Acest lucru a crescut încrederea investitorilor și a clienților în companie, puteau emite carduri proprii, totul părea legitim. Din 2010, cu un nou CEO, compania vizează expansiunea la nivel global.
Finacial Times subliniază de prin 2015 erori în contabilitatea și rapoartele Wirecard, dar autoritățile tac mâlc, iar auditorul oficial Ernst&Young a confirmat cifrele măsluite. Apoi au cumpărat o firmă indiană și au început și acolo raportările fake. Alți ziariști și investigatori atrag atenția că rapoartele nu sunt ok, nimeni nu face nimic.
2017 a fost un an de boom, contabilitatea este din nou garantată de E&Y (oare se poate da șpagă pentru audit?). Valoarea acțiunilor Wirecard se dublează, toată lumea este fericită. Știți povestea, la un moment dat toate fondurile de pensiile, inclusiv NN Pensii, băgau bani în acțiunile Wirecard. Bravo lor că au reușit să vândă la timp.
Oricum, nimic nu semnala ce avea să urmeze.
Falimentul Wirecard
Prin 2018 apar informații similare despre filiala Wirecard din Singapore și încep investigațiile acolo. Iese la iveală că Wirecard folosea servicii de outsourcing pentru peste 50% din activități. Anchetatorii ajung să descopere sedii fictive ale companiei, unul era casa unui pensionar care habar n-avea. Financial Times continuă ancheta, Wirecard îi amenință că îi dă în judecată și apoi în 2019 primește o investiție de la SoftBank. Aproape un miliard de dolari.
Abia în 2020 un alt auditor, KPMG, spune că nu găsește aproape 1 miliard de euro. E&Y îi dă înainte că e totul ok la contabilitate. Pe 5 iunie, poliția germană începe ancheta. CEO-ul și membri boardului devin suspecți. Abia pe 16 iunie apar primele știri, 1,9 miliarde lipsă din gestiunea din Filipine. Pe 18 iunie, în loc să publice auditul final, Wirecard anunță că există o eventuală problemă cu banii din gestiune.
Pe 20 iunie, după ce se schimbă CEO și conducerea, compania continuă să trimită mesaje pozitive, că ei negociază cu băncile, o să se rezolve. După două zile, Wirecard recunoaște oficial că nu sunt banii. S-au evaporat. Pe 25 iunie, Wirecard anunță falimentul.
Înțeleg foarte bine nevoia de a transfera bani rapid cu comisioane foarte mici. Înțeleg perfect nevoia unui card la care banca nu îți dă țeapă cu comisioane mari la schimbul valutar. Folosesc Revolut în mod curent. Dar de la utilizare și a pune sume mari acolo este o mare mare diferență. Sunt pe un grup de utilizatori Revolut, zilnic apar probleme cu sumele mari. Se blochează contul, se fac verificări, durează. Este perfect să pățești asta înainte de a pleca în vacanță sau când vrei să cumperi mașina dorită. E adevărat că nimeni nu a pierdut acei bani, pînă acum.
Totuși, văd oameni zilnic recomandând diverse astfel de servicii. Hey, Wirecard e garantat de Visa, Mastercard. E safe. Ce poate merge greșit?