În fiecare zi se scriu tone de articole despre bune practici, toate fiind share-uite, multe dintre ele foarte des citate, dar cu sfaturi pe care nu le aplică aproape nimeni. Se fac zeci și sute de seminarii despre reușita în online, despre succesul în social media și despre reușita în massmedia. Oamenii din massmedia vorbesc constant despre deontologie și coduri etice pe care angajații trusturilor, inclusiv vorbitorii, niciodată nu le respectă. Cred că problema tocmai asta este – știm ce ar trebui făcut, știm foarte bine cum să o facem, dar atracția spre dark side e prea puternică. Altfel cum se explică știrile inventate mereu preluate și re-distribuite? Cum ar ajunge specialiștii să spună prostii pe bandă? Cum s-ar putea explica catastrofa media care a acompaniat-o pe cea umană în cazul avionului?

ipocrizie

Sursa foto.

Toate astea provin din cauza miturilor idioate repetate și impuse cu un scop*.

– e important să dăm primii știrea.  Parțial corect – e important să dai primul știrea corectă. Viteza duce întotdeauna la accidente, chestie valabilă și pentru știri. Aceeași concluzie pentru cei care vor să publice cât mai multe știri, obligând angajații să posteze zeci de materiale zilnic. Copy+paste nu a funcționat pentru nicio publicație, pentru niciun blog. Și totuși este cea mai aplicată metodă în România. Pentru că așa.

– traficul e cel mai important. Pentru cei din online, traficul e cel mai important. Să aducem vizitatori cu orice preț, să fim primii în clasament, să șocăm lumea. De fapt, s-a demonstrat atât faptul că traficul nu contează, cât și faptul că site-urile care au făcut abuzuri au avut cel mai mult de pierdut. Uite, Yahoo e în top la trafic. Este cel mai admirat site? Câștigă cel mai bine? Are un model de business bun? Nu. Abuzează de niște mecanisme, iar asta le limitează opțiunile. Traficul contează și va conta tot mai mult, dar nu câștigi nimic abuzând. Același lucru despre SEO – ajută un site să crească și să devină cunoscut, dar când abuzezi de el pierzi. Ori Google se va prinde la un moment dat – cum au pățit-o mulți – ori utilizatorii se vor prinde că deși dau click nu găsesc acolo ceea ce caută.

– spam-ul funcționează. O chestie repetată la nesfârșit și care este transmisă mai departe altor antreprenori din online. E poate adevărat că la unii a funcționat. Dar nimeni, nimeni nu iubește așa ceva și spam-ul îți pătează reputația. Și de asemenea multe forme de advertising mie mi se par spam. Cele care îți promit câștiguri garantate, ca la forex, cele care te urmăresc peste tot deși nu dai click pe ele, cele care apar peste conținutul dorit… Spam-ul înseamnă abuz, iar asta nu te pune deloc într-o lumină bună. Chiar și genul de campanii neortodoxe ca asta poate fi considerat doar spam. Demonstrează că de fapt ești vulnerabil și că produsul tău nu e chiar atât de bun dacă are nevoie să fie susținut așa…

– nu avem știri? fabricăm noi unele. Un trend care a făcut mare succes în SUA, iar acum ține pe linia de plutire tabloidele britanice. O chestie pe care juniorii care traduc știri o preiau pe nemestecate și deseori cu engleza de baltă ajung să scrie invenții și mai mari decât cei de-afară. Prima oară când am cunoscut tabloidul american era prin ’96 și recunosc că am citit ziarul cap-coadă. Un fermier se întâlnise cu extratereștrii și aceștia vroiau să salveze omenirea de la auto-distrugere. Și tot așa. Invenții despre politicieni, invenții despre vedete. Acolo e un spectacol și cumpărătorii știu că este așa. Dar la noi sunt preluate ca informații reale.

Nu vreau să fiu eu lupul moralist. Și zvonurile sunt interesante și bârfele au publicul lor. Dar la noi dezinformarea a devenit dominantă. Atât în presa scrisă, câtă a mai rămas,  la TV sau radio non-stop, dar și online. Nu mai există surse de știri credibile, unde să știi că datele sunt măcar sumar verificate. Nu mai poți afla decât speculații și păreri.

* Dacă e să cred în vreuna din teoriile conspiraționiste, o cred pe cea care spune că există cineva interesat direct de distrugerea credibilității massmedia. Înțeleg foarte bine de ce massmedia e periculoasă pentru cei de la putere și pentru cei din business. Și pentru ei e bine să scadă mereu puterea media. Dar nu înțeleg de ce fiecare grup de presă și fiecare patron de presă vor și insistă să distrugă de tot reputația publicațiilor lor. Ok, n-au înțeles că au greșit la început, după ce au început falimentele… Ok, nu au înțeles asta în primii ani… dar nici acum? Nici măcar acum nu pricep că toată credibilitatea pierdută nu se mai întoarce? Că, în ciuda traficului record, oamenii nu vor mai crede ce scrie acolo? Că vor considera și cele mai importante știri și dezvăluiri drept „fabricații”? Pentru că asta se va întâmpla. Iar în spate rechinii vor râde, pentru că nici măcar presa nu va putea să-i mai atingă.

Măcar social media are o scuză. Reprezintă  mai mult o voce personală, o părere a utilizatorului, chiar dacă acționezi pe pagina unui brand, tot o persoană ești, supusă greșelii și subiectivismului. Social media are scuze: oamenii au frustrări și nevoi personale. Dar instituțiile media nu mai au nicio scuză.