Am văzut Phoenix Har/Jar, documentarul TVR despre cea mai cunoscută formație autohtonă. Știam în mare despre Phoenix, plecarea lui Covaci și rămânerea lui Baniciu, dar nu foarte multe detalii. Foarte puțină lume a fost la film, cel puțin la Happy Cinema în București. Mai putea fi văzut în Băneasa, prea departe de mine. Celelalte cinematografe par să fi spus pas.

Impresii despre film

Încerc să pun mai jos câteva idei legate de film. Nu este un documentar clasic, în sensul că nu începe cu cine este Phoenix și ce își propune. Nu, începe și este compus în principal din discuții pe Zoom, editate destul de stângaci după părerea mea. Foarte puține imagini din concerte vechi și din afara evenimentelor oficiale. Aici ar fi fost oportunități și sigur ar fi adus mai mulți oameni în sală. Filmul este util pentru că spune niște povești. Dar lasă prea multe fire neterminate.

  • nici de data asta nu se explică clar despărțirea formației. Covaci tot insistă că Baniciu nu a venit. E mizerabil iar cu faze că “și-a luat banii și nu l-a interesat (…) băieții și-au băut banii”. Iar Baniciu zice că a venit la prima oră dimineață, dar Covaci și restul erau deja plecați fără să lase vorbă măcar privind o ulterioară întâlnire. Înclin să cred că l-a lăsat acasă pentru că se simțea amenințat. Mereu a vrut un Phoenix doar al lui.
  • este excelentă atingerea și tentativa de a explica relațiile cu Adrian Păunescu și Cenaclul. Cum au ajuns împreună și cum s-au despărțit. Intervenții la Nicu Ceaușescu și tot tacâmul, specific sistemului. Reiese din film, deși nu a fost spus direct, că a fost tot o nemulțumire legată de bani. Că făceau prea mulți bani pe spatele lor, dar nu le dădeau și lor destui. Iar turneele în afara României le-au fost refuzate, deși alți muzicieni ar fi avut. De-aici ideea lui Covaci cu plecarea, care nu a fost tocmai apreciată de toată lumea. Însă i-a cam forțat pe cei prezenți să plece. Baniciu nefiind de față în seara aia. Când ceilalți îl confruntă pe Covaci legat de Mircea, liderul trupei spune ceva de genul “nu am reușit să dau de el”.
  • dar lasă neîncheiată această idee. Cine lua banii pentru ei și de ce. Așa era sistemul? Cum lucrau cu Electrecord? Cine le organiza aparițiile la TVR? Tot felul de chestii care ar fi fost interesante de aflat.
  • povestea ieșirii din țară este fabuloasă. Dar prezentată dezlânat, când poate cu asta trebuia să înceapă. Kusturica ar fi făcut un film premiat doar despre această ieșire din lagărul comunist.
  • eșecul din Germania este evident. Deși a pregătit plecarea, din punct de vedere al logisticii și al cazării, Covaci nu a pregătit nimic legat de apariții, concerte, evenimente de cântat în bar etc. Ceva care le-ar fi dat sens și posibilitatea de a merge mai departe.  Probabil a crezut că asta va veni de la sine, datorită succesului. Dar erau puțini români plecați atunci în Germania. Și probabil le-a lipsit un om cheie, care să organizeze astfel de evenimente.
  • după ce eșecul devine clar, ceilalți se organizează și pleacă. Frate, frate, dar brânza e pe bani. Ei fără Covaci reușesc tocmai asta: organizare de evenimente, cântat și trăit din cântat.
  • concluziile sunt simple: Covaci a spart formația și a luat decizii care s-au dovedit greșite. El visează că Phoenix este formată din el și cei pe care îi coordonează el. Iar ceilalți spun adevărul din punctul meu de vedere: este o trupă care cântă cover-uri după Phoenix.  O formație de cântat la nunți.
  • tot din orgoliu nu se pot împăca pentru a face un mare spectacol la 60 de ani de Phoenix. Covaci vrea să iasă în față doar el. Ceilalți să îl susțină și apoi să se dea la o parte, ca el să promoveze noua formație. Nu se va întâmpla.
  • Phoenix Har/Jar este util pentru că îți consolidează impresiile strânse pe parcursul anului. Ceilalți muzicieni sunt lucizi și coerenți. Covaci spune că eșecul se datorează faptului că Germania nu e o democrație și alte texte de tipul AUR. Jenant.