Discuția despre pișcotari este una destul de veche pentru jurnaliști, dar pare să fie o discuție nouă pentru bloggeri, care descoperă că pot fi băgați rapid în aceeași oală atunci când dau peste oameni fără cap.
Au fost mai multe dezbateri pe această temă în blogosferă, dar nu a lămurit nimeni concret când este corect să numim o persoană „pișcotar” și când nu facem altceva decât să abuzăm de acest termen. S-au creat câteva confuzii, ca de obicei.

piscoturi

Povestea pișcotarilor

La început, pe vremea când nu existau bloguri, existau deja pișcotari. Probabil ei au existat încă de la începuturile meseriei de ziarist. Sunt oameni care pur și simplu pretind că sunt ziariști, pentru diverse beneficii. Unii merg regulat la evenimente, alții vor să beneficieze de cadourile de la finalul conferințelor de presă, în fine, sunt unii care au devenit prieteni cu PR-iștii și au și alte colaborări cu unii dintre ei.

Dar diferența majoră dintre pișcotari și ziariști era clară: unii nu reprezentau practic nicio publicație, nu erau deloc ziariști, dar pretindeau să fie tratați la fel ca aceștia. Există unii pișcotari care s-au făcut remarcați de-a lungul timpului, inventând publicații de exemplu. Există și voci care au susținut că ziaristul nu trebuie să accepte niciun fel de atenții de la PR: nici pișcoturi, nici mese, nici cadouri, nici deplasări. Totuși, în cazul presei clasice diferența dintre ziarist și pișcotar era una clară.

Varianta 2.0

Odată cu apariția fenomenului blogging, oricine poate susține că e blogger. Oricine poate avea un blog pe WordPress sau Blogger și cu asta basta, poate merge la evenimente și se poate bucura de același tratament cu mine sau cu Zoso de exemplu. Și totuși, cum deosebim bloggerul de pișcotar?

Cred că în primul rând pișcotari sunt cei care vin la evenimente neinvitați. Sigur, dacă ai focus pe o anumită nișă, cunoști industria bine și ai interesul să participi la un eveniment, poți încerca marea cu degetul, să mergi neinvitat. Uneori interesul învinge buna cuviință. Dar cred că a face un obicei din asta este curat nesimțire, chiar dacă ai un blog.

În al doilea rând, sunt pișcotari cei care nu au un blog real și, la fel, doar pretind asta pentru beneficii. Nu, dacă ai un blog pe Blogspot cu care ai participat doar la concursuri online, atunci nu ești blogger. Să fie clar.

În al treilea rând sunt oamenii care vin, mănâncă, se distrează, iau frumos cadoul la plecare și aia e. Nu scriu niciodată, nu menționează nicăieri că au fost acolo, în timpul evenimentului sunt online și nu urmăresc discuțiile. Să fim înțeleși, nu zic că trebuie să scrieți la fiecare eveniment, nici eu nu am făcut-o. Dar nu poți merge la evenimente tot timpul fără să menționezi asta.

Chestii de PR

De câte ori ajung la un eveniment, fetele de la intrare mă întreabă inevitabil: „de la ce publicație sunteți?” Frate! de doi ani sunt blogger și atât, nicio publicație! Totuși, nimeni nu și-a actualizat listele, nimeni nu le învață pe fetele astea că sunt invitați și bloggeri. „a-haaa! bloogeeer!” e răspunsul lor, în timp ce mă privesc aproape cu milă. Probabil în gând mă califică la pișcotari și trec mai departe. Apropo, nu sunt stresat de termen, mi s-a zis pișcotar din 2007…

Oamenii din PR, majoritatea, cunosc pișcotarii. Sunt unii, foarte puțini, care nu îi acceptă și gata. Dar sunt foarte, foarte mulți care primesc pișcotarii, îi cunosc, se salută, stau la o bârfă la cafea, îi întreabă de sănătate. Cum ar trebui să reacționeze un blogger sau un ziarist, care au muncit să ajungă acolo?

Probabil ar trebui să își strângă lucrurile și să plece când observă astfel de atitudini.