Am fost la #mascatweetmeet, mai exact la Teatrul Masca, la spectacolul Slugă la doi stăpâni – Carlo Goldoni, în regia lui Mihai Mălaimare. La invitația lui Chinezu, mulțumesc. Genial, jucat perfect, greu de crezut că actorii ăștia sunt oameni, pe scenă sunt zei… Da, exact cum zice Mălaimare, textul lui Goldoni „e viață adevărată”, iar spectacolul a fost total, nu puteai să rămâi indiferent, s-a plâns, s-a râs…
Mi-a plăcut că actorii, deși tineri, au jucat la intensitate maximă, au fost și ei pătrunși de spectacol și sunt convis că au fost emoționați și ei. Au cântat și au dansat excepțional, au ilustrat perfect fiecare scenă, pariez că au și 2-3 vânătăi pe ici, pe colo, dar a meritat.
Iar n-am avut voie să facem poze 🙁 deși eu cred că n-ar fi făcut altceva decât reclamă teatrului.
Deși e scrisă la 1745, piesa lui Goldoni este teribil de actuală, mai mult veselă decât tristă, acțiune care pur și simplu se întâmplă în jurul lui Truffaldino, servitorul cu doi stăpâni, care niciodată „nu le nimerește, dar le potrivește”. Probabil în altă viață a fost român sau poate că obiceiurile venețiene s-au răspândit și prin Balcani, cine știe.
M-am bucurat că am putut vedea atâta lume la un spectacol, mai ales că au fost majoritatea bloggeri de mare succes. Sunt curios ce vor scrie și ei despre spectacol.
9 comentarii