M-am tot gândit dacă să-i numesc supra-oameni sau îngeri. Dar pentru că faptele lor nu necesită doar foarte multă forță, ci și foarte multă dragoste și credință am mers pe varianta asta, îngeri. Am pus (I) în titlu pentru că sper să reușesc să vă mai scriu despre astfel de cazuri și cu alte ocazii. Să facem un serial. Am vrut să fac asta într-un cadru mai organizat, dar subiectul nu e de actualitate. Așa că am făcut-o fără sponsori, fără firme, fără ONG-uri, fără partide. Mă rog, amicii cu care am fost au reușit să strângă bani și donații la ei la birou. Noi, cu tot sprijinul (RT-uri, Like-uri și altele), nu am adunat decât ceva haine pentru cei mici și cei mari. Ne-a ajutat Irina.
Am fost la Mia’s Children, în urma unui apel lansat de Liliana. Tanti Mia îngrijește 28 de copii, de la 4 la 20 de ani. Am pus și niște filme, la final. Nu am pus link direct spre Mia pentru că ne-au povestit că lucrează la un site nou, pe care sper să-l pot anunța când este gata.
Partea cea mai dureroasă nu o reprezintă poveștile acestor copii, adunați din canale, de pe străzi, abandonați de părinți sau chiar abuzați de unii părinți sau rude. Partea dureroasă o reprezintă indiferența. Indiferența autorităților, a poliției comunitare și multor altora care întorc capul, ignoră, închid ochii, se fac că nu aud. “De ce nu-i lăsați, dracului, să moară odată?” – asta este întrebarea pe care i-au pus-o polițiștii, pentru că încerca să scoată din subterane doi copii abuzați, trimiși la cerșit.
Traficanții de copii au încercat să intre peste ei în centru pentru că vroiau să răpească trei dintre copii. Acum îi răpesc pe cei albi, pentru că la țigănuși nu le mai dau occidentalii bani când merg la cerșit.
Cu toate acestea tanti Mia nu s-a descurajat, ba din contră e foarte optimistă. Au obținut de la o firmă de contrucții o casă mai mare, unde copiii să aibă fiecare patul lui (acum nu aveau). Urmează să se mute peste o lună. Vor avea opt camere cu 32 de paturi și condiții mai bune. Dar nu prea știu cum o să decoreze, iar pătuțurile sunt de fier.
Noi am reușit să adunăm câteva sacoșe cu haine pentru copii, unele mai mici, unele mai mari, am pus de asemenea niște jucării într-o sacoșă.
Este clar că nu au haine, nu le au pe măsură și cred că cel mai grav lucru este că nu au încălțări. Nici vorbă să aibă pe măsură sau să fie noi. Nu cred că au încălțări pentru iarnă.
Amicii noștri au reușit să le mai umple cămara, vă dați seama câte nevoi au, de la lapte, ceai, fructe și legume, cred că mănâncă carne doar la sărbători, făină, zahăr, ulei, foarte frumos din partea lor că au reușit să se mobilizeze să pună mână de la mână și să aducă atâta bucurie copiilor.
Obișnuiți cu de toate ne vine greu să înțelegem cât se bucură copiii pentru că văd că nu sunt uitați, li se pare că a venit Moș Crăciun de câte ori îi vizitează cineva. S-au jucat cu ai noștri, s-au integrat fără probleme, probabil că sunt vizitați tot de oameni cu copii, care înțeleg situația. Noi cu doi știm prin ce trebuie să treacpă o “mamă cu 27 de copii”.
Partea și mai interesantă este că tanti Mia, spre deosebire de multe alte persoane care se ocupă de așa ceva nu și-a propus doar să le ofere copiilor un adăpost, mâncare, haine și atât. Încearcă să le ofere o familie, chiar dacă soțul dînsei s-a stins și nu mai este alături de ei. Încearcă să-i stimuleze să le placă învățătura, sunt premianți, olimpici, câștigători de premii la pictură, muzică, campioni la sport.
În casa actuală exista o singură sufragerie pentru lucru – teme – lecții – activități diverse și … somn. Nu aveau paturi fiecare, copiii mari dormeau pe jos. Bucătăria și sufrageria sunt una lângă alta, despărțite doar de flori.
La bucătărie, Giorgio a venit tocmai din Elveția să le gătească la copii. A lucrat în România, acum este manager al unei firme multinaționale, dar vine la București să le gătească copiilor.
Copiii reușesc să mai câștige bani din vânzarea propriilor tablouri și au lucrări extraordinar de frumoase. Au fost învățați să deseneze și să picteze de tanti Mia.
Mia spune că încearcă să îi pregătească pe copii pentru viață, deci trebuie să învețe și să muncească pentru a câștiga bani. Să nu fie dependenți de un centru de ajutor toată viața.
La joacă 🙂
Asociația Mia’s Children, mia_s_children@yahoo.com. Tel: 021/350.59.41, mobil: 0724.582.527, 0765.673.385
Bancpost suc. Militari, swift: BPOSROBU
Lei: RO72BPOS70102924878ROL01
Dolari: RO56BPOS70102924878USD02
Euro: RO12BPOS70102924878EUR02
Va felicit pentru tot ce faceti.As dori sa va vizitez si sa va ajut ca voluntar.Nu stiu cum sa ajung la dvs.
Imi puteti da adresa si mijloacele de transport pana acolo? Locuiesc in Bucuresti incartierul Drumul Taberei.
Sincere urari de sanatate,
l.g.
 
Buna,
Site-ul lor oficial este aici:
http://miaschildren.org/
Au și detalii de contact acolo.