Primul semn de oboseala l-a dat Logan pe la 25.000 de kilometri, intr-o dimineata n-a mai vrut sa porneasca la prima cheie. Nici la doua, treia, a patra sau a cincea cheie. Dupa ce mi-a trecut atacul de cord aferent, criza de nervi si de lovit cu piciorul in tabla, m-am relaxat si mi-am amintit ca este totusi o Dacia Logan. Asa ca m-am asezat la loc si am reusit sa o pornesc. Acum am descoperit smecheria si merge de fiecare data – de cate ori nu pleaca la prima cheie, reusesc cu metoda descoperita chiar de mine.

Prima oara, absolut din intamplare am incercat sa plec in marsarier, pentru ca trebuia sa ies din parcare cu spatele. A pornit “la sfert”. A doua oare am testat teoria si cand nu a pornit normal am trecut in marsarie si puf, ca prin minune a mers perfect. Acum a devenit o chestie normala. Si azi dupa ce am pornit la fix in marsarier m-am gandit sa o impartasesc si altora.

Acum am 28.000 de kilometri si la revizia de 30.000 o sa incerc sa aflu mai multe despre problema asta.