Conform reglementărilor europene, legea 5G trebuie să aștepte avizul UE înainte de adoptare. Directiva europeană TRIS, care reglementează buna funcționare a piețelor interne din țările membre UE în domeniul tehnologiei, presupune ca proiectul să aștepte un aviz favorabil din partea Uniunii Europene. Asta înainte să fie adoptată legea, altfel, țările membre pot risca și sancțiuni de la Bruxelles.

Legea 5G trebuie să aștepte avizul UE

În contextul finanțării PNRR, acțiunea guvernului României de a promova acest proiect de lege fără a respecta normele europene ar putea contribui, de asemenea, la scăderea credibilității României în Uniunea Europeană, afectând implementarea 5G, proiect care intenționează să atragă finanțare din partea UE.

Până la ora actuală, șase state membre UE, printre care Austria, Germania sau Franța, au depus aceste proiecte. Majoritatea statelor europene au prezentat public deja proiectele legilor telecom. Franța, Belgia sau Estonia nu au inclus criterii tehnice în legea 5G, exact ca în România. Ei însă așteaptă avizul european privind inițiativa legislativă. Aceasta înseamnă că înțeleg efectele pe termen lung ale acestei legi, inclusiv importanța acestui demers în oportunitățile de a atrage finanțarea UE și investițiile internaționale, în viitor. Pe de altă parte, Germania, Austria sau Finlanda au introdus criterii tehnice pentru securitatea rețelelor 5G, așa cum sugerează recomandările europene.

Directiva UE 2015/1535 din 9 septembrie 2015 privește armonizarea la nivelul UE a legislațiilor naționale privind serviciile societății informaționale. Decizia spune așa: „piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor. Ca atare, unul dintre principiile de bază ale Uniunii îl reprezintă interzicerea restricțiilor cantitative asupra circulației mărfurilor și a măsurilor cu efect echivalent”.

Mai mult: „toate statele membre trebuie, de asemenea, să fie informate cu privire la reglementările tehnice preconizate de către orice alt stat membru”. Din acest motiv, este necesar să se evalueze toate cerințele stabilite în raport cu un produs și a se ține seama de evoluția practicilor naționale de reglementare a produselor. Cerințele, altele decât specificațiile tehnice, referitoare la ciclul de viață al unui produs după ce a fost introdus pe piață pot afecta libera circulație a produsului respectiv sau pot crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne.

Astfel, România trebuie să obțină capacitatea de a înțelege responsabilitățile sale, ca membră UE, să înțeleagă mai bine cerințele UE în ceea ce privește respectarea cadrului administrativ și legislativ și să țină mult mai mult cont de părerea UE și cea a țărilor membre, în abordarea legislativă, având în vedere că demersurile legislative închise pot produce consecințe și limitări viitoare privind circulația produselor, serviciilor și a resurselor în general, pe piața unică europeană.