De-a lungul timpului am fost implicat în numeroase campanii de reciclare, mai ales pentru telefoane, dar și alte electronice. Totuși, am prin casă câteva modele de care nu mă pot despărți: un Blackberry 8900 care a fost primul meu telefon cu adevărat inteligent și un Sony Xperia Go galben care arăta excelent. Bine, mai am și un LG Optimus G, dar săracul are ecranul spart.


Ele nu mai pot fi acum altceva decât exponate într-un eventual muzeu al telefoanelor mobile. Niciunul nu este suficient de nou pentru a mai fi utilizat, nici chiar reparat sau recondiționat, pentru că sunt prea vechi. Probabil dacă aș căuta în debara mai atent, am și altele. Un studiu spune că peste 50% dintre români au astfel de relicve prin casă, nici nu scapă de ele, dar nici nu le utilizează la ceva.

Există și un adevărat atașament de gadgeturile mai vechi: doar am trecut prin atâtea împreună. BlackBerry 8900 era telefonul meu de serviciu. Am scris reportaje și interviuri de pe el. Am tradus materiale, am folosit la maximum tastatura lui Qwerty. Pe de altă parte, camera era foarte slabă, pusă acolo doar ca să bifeze faptul că este dotat și cu așa ceva. Bateria ținea mult și bine, iar de vorbit puteam vorbi ore în șir fără probleme. Însă acum când văd ecranul atât de mic… nu pricep cum puteam lucra pe el.

Xperia Go a fost unul dintre cele mai interesante terminale pe care le-am avut. Era compact și ușor de ținut în buzunar, avea procesor la 1.0GHz, cameră foto foarte bună. Iar culoarea galbenă era super. Evident, acum când mă uit la el ecranul de 3.5 inch mi se pare extrem de mic.

La fel, LG Optimus G a fost unul dintre primele terminale cu ecran full tactil pe care le-am avut. Era super pentru citit sau pentru vizionat clipuri. Avea o baterie foarte bună. Doar că, fiind folosit pe post de alarmă pentru trezit dimineața, la un moment dat a căzut de pe noptieră direct jos, pe parchet. Nu aș fi crezut, dar i s-a crăpat sticla de pe ecran. Iar în cazul acestui model senzorii touch au fost dezactivați. Pot vedea orice pe ecran, dar nu pot face nimic pe el. Oricum, a rămas în colecție ca un model foarte interesant.

Cu tot atașamentul nostru pentru ele, telefoanele conțin atât substanțe chimice toxice, cât și metale rare și metale grele. Nu trebuie aruncate la gunoi pentru că toate astea pot polua natura pe o perioadă foarte lungă de timp. Dacă telefonul este prea vechi, merită dus la reciclare.

O parte dintre telefoane pot fi recondiționate și vândute apoi către alți utilizatori. Sunt unii care nu au un buget mare, dar sunt și oameni care își doresc să susțină mediul printr-o achiziție de telefoane recondiționate. Nu pierzi nimic, din contră, ai numai de câștigat. Iar programele prin care se vând telefoane recondiționate au luat amploare anul acesta.

Am să vă țin la curent cu aceste inițiative în cadrul unei serii de articole despre inițiativele Orange România.