Nu, nu vreau să mă compar cu vreun compozitor. Vreau să discut doar un pic despre media și audiențe și încerc aici să vă explic oarecum logic valul de mizerii pe care îl înghițim zilnic din massmedia autohtonă. Pe de-o parte este de vină goana după audiență cu orice preț – o cerință a patronilor de presă – și de pe altă parte este afinitatea publicului spre manele. Vorbim de manele ca muzică, dar și de „manelele” din presă.

massmedia

Audiențe cu orice preț

De fapt, asta e audiența mare pe care o vânează presa, pe care o targetează publicațiile gen „N-O SĂ-ȚI CREZI OCHILOR!!”, publicul mare pe care îl vânează Știrile de la ora 5, sau farsele răsuflate de la radio. În condițiile în care nimeni sănătos la cap n-ar citi despre implanturile unei vedete, n-ar urmări la TV cum a fost decapitat un om și n-ar spune tâmpenii la telefon când sună o persoană necunoscută care își bâlbâie cuvintele. Tare aș face un pariu că oamenii care se uită la OTV schimbă și la celelalte mizerii similare și ascultă Radio Zu.

Și cred că cea mai recentă dovadă în acest sens este că închidem TVR Cultural, dar OTV are record de audiență, iar cinci posturi de manele trăiesc bine mersi din reclame. Cine se mai uită azi la teatru? Cine mai ascultă muzică clasică? Cine mai apreciază un film alb-negru? Din păcate suntem o minoritate ignorabilă și, oricum, ne putem găsi singuri conținutul favorit, online.

 

Politică și media

Nu scriu niciodată despre politică pentru că mi-e silă. Ne place să ne imaginăm de fiecare dată Feți Frumoși veniți să ne salveze, când ei sunt doar balauri cu mască. Patronii de presă sunt mână în mână cu clasa politică. Scopul lor? Să influențeze masele. Păi cum facem?  Să-i prostim și mai tare. Ne folosim de „senzațional” pentru a-i atrage, apoi, le servim povești, dar și mesajul pe care îl vrem noi, „pe repeat”. Că mai există trusturi în care se fac chestii mișto este doar un efect colateral, faptul că profesioniștii acceptă greu manelizarea și vor fi mereu un factor de rezistență. Câți au mai rămas.

De-aia când te uiți la BBC sau la TV5 zici că sunt de pe altă planetă. Subiecte interesante și care chiar contează, documentate, poziții pro și contra, studii, previziuni care se îndeplinesc. Să ne uităm la The Economist, publicație care a crescut în tiraj pe perioada crizei fără să facă reportaje cu vedete sau despre fotbaliști cu bani. Pur și simplu face jurnalism adevărat, adresat unui public care nu mai găsește în altă parte un conținut similar, nici online, nici în alte reviste.

La noi, cel mai tare exemplu la care mă pot gândi este cazul Daily Business, care au reușit să facă audiență record folosindu-se de un interviu cu … Dan Diaconescu.

Din păcate goana după audiențe cu orice preț continuă și vom vedea tot mai multe chestii „INCREDIBILE” și în presă, dar și online.