Tocmai mă apucasem să scriu o analiză privind industria high-tech, așa, după-MWC, când mi-a sărit în ochi articolul lui Răzvan. Exact așa mă gândeam, că VR este acum noul 3D, după ce tehnologia 3D s-a dovedit un eșec și producătorii au renunțat la ea. Industria high-tech are nevoie din cinci în cinci ani de ceva nou, care să atragă entuziasm, care să genereze un nou val de vânzări. Dar nu știu să rezolve probleme simple.
Da, este o tehnologie care te entuziasmează, iar eu am fost impresionat. Dar este vorba mai ales de mult marketing. Utilitatea tinde spre zero, dar în momentul în care pui ochelarii pe cap și „intri în alt univers”, îți dai seama că este o tehnologie care va exista pe viitor. Arată potențialul industriei, dar acum nu este un produs vandabil. Acum ochelarii sunt foarte scumpi, HTC Vive costă 800 de dolari 890 de euro, Oculus Rift 600 de dolari, dar nu poți face aproape nimic doar cu ei. Este nevoie de un PC cu grafică Nvidia pentru conținut. Gear VR este ieftin, dar are nevoie de un smartphone scump pentru a putea funcționa pe partea de grafică. Tot acolo ajungi. Iar jocurile costă 60 de dolari.
Faptul că industria a renunțat tacit la 3D aproape a trecut aproape neobservat. Acum cinci ani, producătorii de televizoare, de telefoane, de filme, de jocuri, toți pariau pe 3D. Era noul copil minune al industriei. Publicul era entuziasmat. Și au fost lovituri de imagine, lansarea Avatar, filmarea campionatului mondial în 3D, Roland Garros în 3D. Apoi jocuri 3D, tot cu Nvidia cap de afiș. Apoi producători de televizoare, de monitoare, de console de jocuri, de telefoane cu ecran 3D. Dar apoi, produsele nu s-au vândut așa bine. Erau scumpe, erau greoaie, utilizatorul vedea bine mersi și 2D, deci nimeni nu s-a înghesuit, cu excepția unor early adopters. Am din 2011 televizor 3D, am văzut Avatar și câteva documentare 3D și cam atât. Am fost la cele mai recente filme lansate cu 3D. Nici măcar nu merita să folosești ochelari, pas efecte speciale, pas atmosferă 3D, nimic.
Acum toată lumea vrea VR. Toți giganții din industrie fac chestii cu VR. Este pentru ei „the next big thing”. Dispozitivele sunt scumpe, conținutul rar și scump și el. Jumătate din utilizatori se vor plânge de dureri de cap, de amețeli, exact ca la 3D.
Nu cred că VR va relansa brusc industria high-tech. Televizoarele sunt din ce în ce mai „la fel” cu cele de anul trecut. Telefoanele sunt și ele, identice, indiferent de brand. Tabletele sunt pe moarte, saturația pieței e mare, oamenii nu mai vor tablete sau au deja una care merge perfect. Cum zice și Răzvan, dronele au fost foarte promovate, dar acum nu mai există așa interes. Oamenii fie au deja, fie au pățit diverse probleme și nu mai vor dronă. Deși s-au vîndut, produsele gen smartwatch, fitness tracker, nu au câștigat destui adepți.
Problema industriei high-tech rămâne. Problema actuală este că nu au găsit unghiul de abordare sau noutatea pe care o vrea publicul. Au venit cu baterii mai mari, dar nu e suficient. Au venit cu procesoare mai bune, cu mult RAM, cu schimbări de OS, cu ecrane diverse. Nimic. Vânzările nu mai cunosc un nou boom.
Pe de altă parte, e posibil ca următorul produs-vedetă să fie deja aici. Când se lansa iPod în 2001 existau deja MP3 playere și nu vedea lumea cum va avea succes. Când se lansa iPhone, șefii companiilor rivale râdeau. La fel la iPad. Totuși, produsele au avut succes surprinzător și au transformat industriile în care erau doar produse de nișă. Apple a găsit revoluția în magazinul de muzică, nu în device ca atare. Apoi în telefonul touchscreen. Apoi tableta care te putea scăpa de greul laptop. Acum, toate lucrurile din jur s-au schimbat. Nici Apple Watch nu va fi o revoluție, de-aia se zvonește că merg totuși în zona auto. Se diversifică. Vor vinde în continuare, dar nici ei nu mai găsesc acel atu care să repornească industria globală. Era meseria lui Steve Jobs.
Atu. Cu un singur u.
Da, vr-ul va fi o tehnologie de nisa, dar are 3 nise care asteapta sa evolueze cu nerabdare. Toate 3 nisele sunt in industra gaminului. Mai precis fanii de space-sim-uri, fanii de simulatoare de avioane si fanii de simulatoare auto. Problema e ca momentan primele doua categorii nu se pot bucura prea mult de aceasta tehnologie datorita rezolutiei mici oferite, care in momentul de fata nu justifica pretul piperat al produselor. Am testat si eu in trecut dk2-ul de la oculus. Senzatia este nemaipomenita. In simulator de avioane iti schimba total perspectiva. Dupa jumatate de ora de facut tumbe cu avionul, da imi era greata, dar era exact aceiasi senzatie pe care o aveam si cand faceam tumbe pe cerul patriei cu planorul in realitate. In space-sim-uri si car-sim-uri a fost o cu totul alta experienta. Dupa cate o ora de fiecare n-am fost nici ametit si nici greata nu mi-a fost.
Bun articolul. Nota 10. Ai spus tot ce trebuie.