In week-end-ul petrecut la Curtea de Arges am oprit seara si la Curtea Veche, cu intentia de a face cateva poze si de a citi tot ce puteam citi despre asta. Am avut insa un noroc si mai mare, unul dintre acele momente in care nu stii cine te-a inspirat. Am deschis masiva usa din fier si am intrat inauntru, la racoare. Vizitasem complexul si biserica pe la 12-13 ani, nu mai tin minte aproape nimic de atunci, iar acum totul mi s-a parut diferit, interesant, captivant. Pun intai pozele si apoi trec la subiectul din titlu.

Biserica Domneasca din Curtea Veche a fost salvata in repetate randuri de la distrugere si pieire prin adevarate miracole. O data chiar locuitorii din Arges s-au simtit obligati sa-si doneze banii pentru salvarea ei. Nicolae Iorga a contribuit de asemenea la reabilitatea ei si a fost printre cei surprinsi de descoperirile facute.

Frescele sunt unice, in stil bizantin de la jumatatea lui 1300, practic o multime de detalii suprinzatoare, care confirma faptul ca nu eram deloc departe de Imperiul Roman, ce se intampla in Italia, Franta, Spania, la acea data.

Celebra scena a tradarii lui Iuda nu prezita „sarutul tradator”, un apostol dominat de rau, plin de ura si de sete de razbunare, cum il vad artistii Renasterii italiene, ci un Iuda surprins intr-o stare de puternica framantare interioara, scena practic il arata „rupt in doua”, de parca ar fi desprinsa din teoriile Discovery & National Geografic de tipul Evanghelia Pierduta.

Dan Brown ar putea descoperi pe sarcofagul lui Vladislav Vlaicu (sau Radu I) semne precum Steaua lui David in sase colturi, arborele vietii, simbol de tip masonic sau roza cu 12 colturi. Povestea e prea lunga pentru a fi redata, insa mormantul a ramas asuns 600 de ani, iar pa 31 iulie 1920, cand a fost deschis mormantul arheologii au avut o revelatie, l-au chemat pe Iorga urgent de la Bucuresti.

Domnul era ingropat cu fastul unui faraon: cap purta diadema de margaritare, incheiata cu un lant de aur peste pletele lungi, lasate pe spate. La gat, peste tunica din matase purpurie, venetiana, se rasfrangea un guler de dantela lucrata in matase si aur. Un sir de circa treizeci nasturi de aur incheiau tunica, impodobita la gat, la piept si la manseta cu siruri de margaritare. Colturile pulpanelor erau impodobite in fata cu doua rozete de margaritare. Nasturi de aur erau si la maneci, iar coatele erau brodate cu galoane de fir. Peste solduri avea petrecuta o centura brodata cu fir de aur si margaritare, care se incheia cu o magnifica pafta de aur.

De asemenea, Biserica Domneasca are singura icoana din lume cunoscuta la 1300 care o reprezenta pe Feciara Maria insarcinata. Detaliile anatomice ale desenelor sunt de nivelul lui Leonardo da Vinci cu ceva vreme inaintea lui.

Am fost de asemenea la Manastirea Curtea de Arges.